vineri, 31 august 2012

Sfârșitul...

Azi e ultima zi de vară și ultima zi de Cipru pt mine.
Spuneam în postul „Final countdown” că nu știu dacă să fiu bucuroasă sau să plâng...
Eiii, Am găsit răspunsul, plâng. Sunt tristă că vacanța ia sfârșit, că visul de vară se încheie aici, că trebuie să plec de lângă fratello al meu, dar cum toate au un început și un sfârșit...
Asta este, până la urmă totul e bine când se termină cu bine și eu sper ca drumul meu să se termine cu bine și că nu voi fi ruptă de oboseală având în vedere că drumul pe care urmează să îl fac are în total o durată, nici mai mult nici mai puțin, de aproximativ 12 ore, deci, vă puteți imamgina ce urmează :|
Anyway. Voi avea net la aeroport și probabil voi posta o poză cu ceea ce vrea să fie aeroportul Larnaca, Cyprus.
Țineți-mi pumnii pt un drum cât mai bun și fără probleme ;))
România here I coooooooooooomeeeeeeeeeeeee!!!!!!! :P

joi, 30 august 2012

Pe scurt!

Hello!
Pentru toți cei care citesc blogul meu, vreau să vă spun că povestea pe care am început să o scriu am mutat-o într-un alt blog, identic cu acesta, pt a putea fi citită mai ușor și pe capitole, având în vedere că în acest blog am început povestea fluturelui, pe care sper sa o continui.
Aici aveți linkul care duce la povestea : Latura întunecată.

Lăsând asta de-o parte sper că vă bucurați de ultimele zile de vară la maxim.
Și cum titlul acestei postări e pe scurt, o să o închei aici, nu de alta, dar având în vedere că mâine plec spre casă profit de timp să vorbesc cu fratello.

Pupiiiciiiiiii

marți, 28 august 2012

Chiar eu!

Mai multe persoane m-au întrebat daca postarile pe care le scriu sunt chiar ale mele sau le-am copiat de pe undeva. Vreau să zic prin această postare ca nimic de pe blogul meu nu e copiat și dacă am luat de la cineva ceva am specificat că e citat și am scris și de cine e scris.
Nu sunt o plagiatoare, nu îmi place sa postez ceva ce nu este al meu și să mă dau deșteaptă cu asta, că nu îmi iese nimic...
Întrebările au venit după ce am publicat postarea „Începutul” și poate că asta e si problema, că pare un început de carte horror luat de undeva.
Această postare e încercarea mea de a creea ceva nou în acest blog pt persoanele care îl citesc, deci vă spun sincer că CHIAR EU am scris începutul a ceea ce vrea să fie blogul meu de acum în colo. Voi scrie și alte tipuri de postari, când va veni timpul voi continua povestea fluturelui și tot ce îmi doresc e ca cei care viziteaza blogul să le placă ce scriu și sper eu și cum scriu...
Dacă cineva vrea să comenteze e liber să o facă, și vă rog semnați-vă chiar dacă am introdus si openId... Și sincer chiar mi-ar placea să va spuenți părerile și sugstiile, pt că chiar mă interesează părerea celor care citesc ce scriu, cine știe, poate cineva poate să fie o bună sursă de inspirație ;))
Acestea fiind spuse mă întorc la continuarea a ceea ce am început să scriu zilele trecute... Sper să vă placă ce v-am pregătit :P

sâmbătă, 25 august 2012

Dialog despre tine...

-„Vreau ... Nu!  Îmi doresc ...  Ba nu... Chiar vreau! Vreau să te am pe tine... Sau pe altcineva? Hmmmm... Nici eu nu știu... Aș vrea să.... te văd... să te simt aproape... Ba nu! E mai bine că ești departe de mine... Sau ar fi mai bine altfel? Nici eu nu știu...Totuși parcă ar fi mai bine cu tine...Sau poate nu?... Tu ce îți dorești? ” (Gândul)
-„Eu te vreau! Îmi place de tine! Felul tău de a fi mă înnebunește, mă face să nu vreau altceva decât să fiu cu tine! Îmi place zâmbetul tău, felul cum buzele noastre se unesc, cum putem vorbi ore în șir fără să ne spunem de fapt nimic... Nu te iubesc încă, dar aș ajunge acolo, pt că atunci când te văd singurul lucru pe care îl pot face e să zâmbesc! Rațiune, tu ce vrei?” (Inima)
-„ Eu nu te vreau! Nu ești deloc bun pentru mine!!! Adică te aștepți să te caut, dar tu nu faci nici un pas. Apoi cum să te vreau când îmi distragi atenția de la tot ce e mai important, studiul, cariera și celelalte lucruri care îmi dau satisfacție?  Deci eu Nu te vreau! Mi mai bine fără tine și gata!” (Rațiunea)
Câți din noi nu am purtat aceste „dialoguri” între gând, inimă și rațiune? 


vineri, 24 august 2012

Ce iubesc?

Am luat leapșa de la http://kidlilly.wordpress.com/ pentru ca mi-a plăcut foarte mult ideea :p
Hmmmm.... Am multe chestii pe care le iubesc și cred ca e mai bine să le scriu cu liniuță ;))

1. Mă iubesc pe mine, acesta cred că e un lucru foarte important, nu sunt narcisistă, nu mă înțelegeți greșit, dar cred că dacă cineva nu se iubește pe sine nu poate iubi pe alții...
2. Natura, cu tot ce are ea, mai putin animalele alea care pot să îți facă rău cu ușurință :P
3. Oamenii, eu sunt printre puținele persoane, cred, care sunt de părere că fiecare om, indiferent cât de rău e, are și o parte bună
4. Plimbările prin parc
5. Ploaia, mă calmează
6. Toamna
7.  Fructele
8. Filmele bune
9. Conversațiile lungi
10. Fluturii
11. Familia
12. Excursiile la munte
13. Cafeaua de dimineață
14. Internetul, pentru că mă ține aproape de cei pe care îi iubesc
15. Și lista poate continua, dar mă opresc aici spunând pentru final : „ Iubesc să iubesc și să fiu iubită!”


Voi ce iubiți?

joi, 23 august 2012

Final countdown!

Numărătoarea inversă a început!
Mai sunt 8 zile și se termină vacanța asta de vară și nu știu dacă să fiu super încântată sau să plâng că plec din Cipru...
Vara asta pentru mine a fost ca un vis din care nu aș vrea să mă trezesc. Cu toate că am avut parte și de momente neplăcute, despre care nu pot vorbi, pot să zic că a fost o vară de nota 20.
Ciprul este o țară care îți oferă de toate:  mare, munte, plajă, parcuri de distracție, autostrăzi ( da, au autostrăzi! ), distracție, muncă și niște peisaje minunate!
Adică cum să nu îți placă o țară îngrijită, cât de cât curată, că nu e 100%, dar e acceptabil.





Poza e făcută de pe balconul apartamentului unde stă fratele meu, deci vă puteți imagina ce frumos e să te trezești în fiecare dimineață și să ai o așa priveliște în fața ochilor...
O să îmi fie dor să mă plimb pe malul mării și să simt nisipul, să fac baie în apa sărată, să merg la muncă, să mă cert cu fratele meu și încă câte....
Dar toate au un sfârșit în viață și eu am o săptămână să mă resemnez că vacanța s-a încheiat.
Și apoi o să revin la viața monotonă din Mureș, care chiar dacă e așa, mie îmi place.
Îmi place să merg la facultate, să stau la cursuri pe care nu le înțeleg și între timp să vorbesc cu fetele prin mesaje că ne plictisim, să ajung seara acasă obosită, să treacă timpul degeaba, chiar dacă uneori aș schimba viața asta cu una plină de adrenalina!


luni, 20 august 2012

Studiu intens!!

Cum data primului examen se aproprie cu „pași de galop” am început și eu ca alți olimpici un studiu intens... M-am trezit de dimineață, mi-am băut liniștită cafeaua, ca să nu dau vina pe somn că nu pot învăța, dar numai bine că mi s-a ridicat în tavan tensiunea și am dat vina pe ea ;)
Cu chiu cu vai m-am apucat de citit, dar între timp normal că gândurile mele zburau pe geam... Adică cum să învăț cu spor când afară e vremea atât de frumoasă, când marea e atât de albastră și nisipul de pe plajă parcă îmi strigă numele???
Am găsit oarecum soluția problemelor mele și mi-am pus frumos prosopul pe jos în balcon și mi-am luat cartea de chimie și am pornit să „descopăr” minunata lume a chimiei!
 Nu mă înțelegeți greșit mie chiar îmi place chimia, mai ales când nu trebuie să o învăț :P
Oricum eu m-am străduit foooooarte mult azi să se prindă ceva de bibilica mea și sincer parcă am reușit, normal că nu am atins 100% numărul de subiecte pe care mi l-am propus de dimineață, dar nu mă mir pentru că ”neverever” nu am reușit asta :)))
 A fost o zi productivă având în vedere că nu am pierdut-o chiar fără să fac nimic, vorba aia, repetarea mama învățăturii și eu am de gând să fac asta în fiecare zi până la examene, nu de alta, dar vreau un pic de vacanță, nu că nu aș fi avut una destul de lungă anul acesta, dar nu strică încă câteva săptămâni și în septembrie...
Anyway, totul e bine când se termină cu bine și la mine sper din tot sufletul să fie așa, că dacăăăăă nuuuuu, nu o să pot decât să îmi plâng de milă și nu cred că mă va asculta cineva, având în vedere că eu sunt singura vinovată în toată povestea asta cu examenele...
Și cum nu sunt singura în situația asta, vreau să le spun colegilor de suferință că abia aștept să ne vedem în cămin la o poveste ca după examene și la o baută că le luăm ;P

 P.S profitați de fiecare moment, indiferent pt ce e dedicat :P

marți, 14 august 2012

Helllloooo! Wake uuuupppp!!!

Spuneți-mi și voi mie cum pot fi unii atât de proști? Sincer eu nu mă cred foarte inteligentă,dar măcar încerc să am un comportament cât de cât adecvat... Să vă dau un exemplu, pe plajă copilul se joacă, mama sta de vorbă cu mine, nu e nici o problemă în asta, dar copilul merge la un moment dat în apă...mama încă nu vrea să termine discuția cu mine, dar pentru a ”avea grijă” de copil începe să îl înjure de mama lui( de parcă nu ea era) că de ce merge spre apa adâncă... Și eu copil simțit îi spun că poate merge liniștită și vorbim mai târziu...
Nu știu cum se face că numai românii noștri fac chestii urâte pe plajă, gen înjurat, băgat și scos, urlat, lăsat gunoaie în urma lor și la sfârșit se mai miră de ce lumea nu îi acceptă... Nu spun că toți sunt așa pentru că sunt excepții, dar mi se pare că încep să se rărească și alea...
E din ce în ce mai ciudată și împuțită treaba asta... tinerii nu mai știu ce îi respectul, oamenii nu știu să vorbească civilizat... parcă începem să ne prostim cu totul, mai avem un pic să ajungem mai rău ca animalele... Eu știu că omul e mamiferul cel mai superior, dar asta nu înseamnă că trebuie să se comporte ca atare, doar este catalogat superior datorită faptului că are capacitatea de a gândi, dar nu știu în ce măsură pune ”bibilica” la treaba...
În fine, nu are rost să scriu despre toate specimenele pe care le-am văzut pe plajă pentru că m-aș plictisi de atâta scris, dar oarecum mi-ar fi plăcut să pot să zic la câțiva din ei ”Heeeellloooo! Wake up!!!!” nu ești singur pe plajă!! Oricum nu cred că m-ar fi ascultat, dar poate... Și cum ”poate” e relativ... Mai bine mă lipsesc...
Și lăsând deoparte subiectul oameni „dobitoci”, ca să nu jignesc animalele, trec la capitolul VARĂĂĂĂ!!
Pentru că azi pe plajă am primit un răspuns super fain la întrebarea”What time is it?”, tipa mi-a răspuns „It`s summer timeee!!!” Chestia asta mi-a dat de gândit un pic pentru că mai sunt câteva săptămâni de vară și gata... revenim la viețile noastre monotone și la servici/facultate/școală după cum e cazul și o să avem parte de ploi multe și zile friguroase și, și și....
Și trebuie să mai profităm de zilele astea faine încă un pic și să ne punem zâmbetul pe față de dimineață și să zicem „Bună dimineața rază de soare!” și să ne bucurăm de el!

P.S Doar nimic nu se compară cu o zi frumoasă de vară :)

duminică, 12 august 2012

Rețeta succesului :p

Că tot vorbeam despre iubire în postarea trecută m-am gândit azi să scriu și despre reversul ei...
Adică „rețeta” în ceea ce privește perioada după sfârșitul unei relații...
Fiecare relație care se termină ne lasă de obicei un gust amar, chiar dacă cică rămânem „prieteni” sau nu vorbim deloc deci trebuie să facem ceva să ne îndulcim ;))
Și cum putem face asta?
Unii/unele aleg lungile beții care se spune că au rostul de a îneca amarul  ( poate nu știu vorba aia că amarul nu se îneacă în băutură ci plutește :p ), alții/altele recurg la batiste fie la propriu sau la figurat sau mai e categoria „I`m happy to be single”  și sinceră sa fiu nu știu câți se încadrează în ultima categorie...
„Rețeta” pentru fete în filme sună cam așa (corectați-mă dacă greșesc) : multă înghețată de ciocolată, plâns la greu și prietenele care să îți țină companie și să îți reamintească că nu merită, asta dacă nu tu ai fost aia care să vrea despărțirea, și muuuuuult shopping...
In real life nu știu dacă merge în totalitate treaba asta, dar tot îi ceva...
Deși, nu îi mai bine, pentru fiecare fată care a fost părăsită, decât să facă ce am scris mai sus, să realizeze că ciocolata, mâncarea în exces, înghețata și toate astea nu numai că nu o fac să se simtă mai bine, dar îi aduc mai apoi o groază de probleme? Și atunci nu îi mai bine să se ridice în picioare și să privească la cât de frumos poate fi? Pentru nimeni nu îi ușoară o despărțire, dar fiecare trebuie să realizeze că uneori e cea mai bună decizie. Așa că măcar în teorie ar trebui să aplicăm ideea „totul va fi bine și fără el/ea”, nimeni nu zice că e ușor, de fapt nimic în viața asta nu e ușor, și ce îi drept fiecare face ce îi dictează inima/rațiunea.
Eu una după un plâns buuun cât să îmi calmeze nervii încep să pun în balanță părțile bune și părțile rele în toată povestea și după ce fac asta pun zâmbetul pe buze, ridic capul și merg mai departe pentru că fie ce o fi zilele trec și totul devine o amintire a ceea ce a fost... Adică oricum cu fiecare secundă care trece timpul prezent devine trecut...
„Batistuțele”, cum le zice relațiilor de după o lungă relație o bună prietenă de-a mea, sunt menite să ușureze trecerea timpului și să te facă să nu te mai gândești atât de mult la fostul/fosta și sinceră să fiu pare o modalitate foarte „ușoară” de a trece peste ce a fost mai ales dacă include și chestii faine ca de exemplu ieșiri în oraș (atâta timp cât nu se fac în locurile unde obișnuiai să mergi cu fostul/fosta), nopți pierdute de aiurea și muuult muuuult ras :P
Pentru băieți sincer nu știu sigur cum stă treaba, cred că depinde foarte mult de cât de implicați au fost în relație, sentimental mă refer.... Probabil nici pentru ei nu este ușor să treacă peste o relație, dar sigur nu e imposibil... Eu cred că le trebuie multă multă capacitate de autosugestie, cum ne trebuie la toți dealtfel, și poate o batistuță, deși la ei cred că e nevoie de mai multe :)) Oricum ei sunt maeștrii în ceea ce privește mascarea sentimentelor de obicei, deci la majoritatea nu le va fi greu să se prefacă că sunt în regulă...
Anyway, rețeta succesului în ceea ce privește depășirea unei despărțiri ține de fiecare, dar eu una consider că trebuie să încercăm pe cât posibil să facem să ne fie bine, fie că apelăm la plâns, batistuțe, băute, negare, sex aleator sau cine mai știe ce...
Ideea e să știm să punem bariera între trecut si prezent, dacă merită sau nu „încă o șansă” și mai ales să decidem mereu ce e mai bine pentru noi, nu pentru noi și alții...

P.S. Trebuie sa ii multumesc unui prieten pentru ca mi-a dat inspiratia sa scriu postarea asta;))

Muncă, muncă, muncă...

Mai am câteva zile de muncă și pe cuvânt că de abia aștept să termin cu ea... Nu e vorba ca nu îmi place, dar am strâns prea multă oboseala... Anyway, după muncă vine învățat, după învățat restante... apoi un pic de vacanță și pe 1 octombrie un an nou de facultate, deci prea multe de spus pauza... Așa că plec la muncă cu dorința de a se termina cât mai repede și ziua asta...



 P.S. Vreau încă câteva luni de vacanță... pot pot pot? cine face donație de zile extra? ;))

sâmbătă, 11 august 2012

Iubire...

Căutam ieri să scriu un post despre ce este dragostea ca dacă tot am scris despre dat șanse să scriu și despre iubire...
Ce este iubirea?
O serie de reacții chimice, o joacă de copii sau un sentiment?
Am găsit în dimineața asta un post foarte interesant despre iubire, era un citat de Charles Dickens care suna asa: ”Să îți spun ce e dragostea adevărată. Este credința oarbă, umilință fără regret, supunere desăvârșită, încredere și dăruire împotriva ta însuți, împotriva lumii întregi. Dragostea înseamnă să îți dai inima și sufletul întreg celui care ți le va zdorbi”. Oare asta înseamnă iubire? Să îți pui sufletul pe tava pentru a fi zdrobit?
Sinceră să fiu eu consider că dragostea e motivul pentru care merită să te trezești în fiecare dimineață, sentimentul pentru care merită să lupți și ideea în care trebuie să crezi...
Poate mulți caută iubirea, poate mulți o au deja, dar cert este că iubirea poate fi atât de frumoasă și de liniștitoare încât nu merită să fugi de ea.... Cui nu îi place să fie ținut în brațe de persoana pe care o iubește, să aibă parte de conversații, câteodată fără înțeles, în toiul nopții,  să fie sărutat/ă, alintat/ă, privit/ă ca și cum ar fi unica persoană din lume? Cine nu își dorește să aibă parte de fericire?
Nu îmi pot imagina ca există persoane care pot să trăiască fără iubire indiferent ce formă ia: maternă/paternă,  între prieteni, frați,surori...
Iubirea nu are nevoie de zi specială pentru a fi sărbătorită, ea trebuie sărbătorită zilnic pentru că zilnic fiecare persoană are nevoie de demonstrații de iubire, fie că e printr-un zâmbet frumos de dimineață, un sărut fugitiv că nu te-ai spălat pe dinți încă sau o simplă floare, un simplu cadou că e o nouă zi din viața noastră... Orice ar fi și orice s-ar întâmpla în lumea asta care pare că e lipsită de speranță iubirea va fi singura care mereu va birui pentru ca forța care ne-o dă ea e ca un tanc care poate să treacă peste orice obstacol...
Când iubești cu adevărat înveți să ierți, să treci peste orgoliu și să accepți persoana de lângă tine cu defectele și calitățile pe care le are, dar nu trebuie să uiți că cel ce te iubește înapoi nu are dreptul să îți rupă în bucățele sufletul și când iubirea devine suferință e mai bine să renunți la ea...



P.S. love is probably all that matters in the world...

joi, 9 august 2012

Merită?

Merită să dai șanse la cineva?
Mulți ar răspunde direct ”nu” la întrebarea asta, în schimb eu zic ”da!”. De ce da?
Pentru ca fiecare din noi ajungem la un moment dat în punctul în care ne-am dori una, în punctul în care am da orice pentru o oportunitate indiferent în ce domeniu...
Dar de câte ori poți da la o persoana șanse?
Eu una am oferit nenumărate șanse pentru cei care am considerat că merită, nu știu sincer dacă am procedat corect, dar așa a fost să fie; alții nici nu se gândesc să acorde o altă șansă cuiva chiar dacă poate merită...
Oricum chestia cu șansele e relativă...
Stau și mă gândesc că poate totul se întâmplă cu un scop și că există totuși o forță supremă care coordonează tot universul, dar asta e numai părerea mea...
În orice caz, toate lucrurile bune sau rele care ni se întâmplă noi le atragem prin subconștientul nostru, deci să nu vă mirați dacă vi se întâmplă ceva la care v-ați gândit mult... Am văzut un documentar interesant despre forța gândirii și sincer tind să cred că are dreptate pentru că de cele mai multe ori s-a adeverit... Eu una, dacă m-am gândit la ceva negativ sau pozitiv mai tot timpul mi s-a întâmplat... și atunci cum sa nu ii dau dreptate documentarului respectiv? De exemplu, în anul în care am dat la medicină nu m-am gândit nici o clipă că nu voi trece examenul de admitere și așa a și fost! Am promovat cu brio examenul și acum sunt studentă la medicină...
Când mi-am dorit un lucru foarte mult mai devreme sau mai târziu l-am avut!Acum nu pot spune că mereu va fi așa sau a fost așa, dar 90% din cazuri se adeveresc...
So! Ca să fie toate bune și frumoase cel puțin într-o oarecare măsură dacă nu 100% trebuie să gândim pozitiv, să dăm șanse (dar nu ca mine, că eu dau până nu mai rezist ;)) ), să iertăm, să oferim înțelegere și să fim oameni printre oameni, cum zicea un bun prieten de-al meu...


duminică, 5 august 2012

LIFE

Vineri mi-am dat seama ca viata e atat de scurta incat nu merita sa nu traiesti momentele la intensitate maxima!!
Nu degeaba sunt "Carpe diem!" si toate acele citate... E dificil sa traiesti, dar MERITA! Numai o viata avem si daca nu o traim pe asta atunci ce? Traim in viata de apoi? (daca exista asa ceva...)
Pana acum am ceva luni nu am stiut ce inseamna sa mergi pe conceptul fie ce o fi, am calculat fiecare miscare care o fac, fiecare lucru, dar din fericire am vazut ca pot sa fiu si altfel si sincer nu imi pare rau!
Am invatat ca in viata trebuie sa risti, sa incerci, sa gresesti... sa te ridici, sa zambesti si sa mergi inainte fara a privi inapoi!

sâmbătă, 4 august 2012

Don`t know...

Nu stiu de ce am renuntat sa scriu pe blog...
Poate ca fost un an prea tumultos din toate punctele de vedere... poate pentru ca nu am avut inspiratie... poate ca...
Si poate, poate, poate....
Nu am nici o scuza si nici nu vreau sa ma scuz... ca nu am de ce... a fost pur si simplu o pauza luuuuuuuuunga...
Sper ca totusi de data asta nu voi mai renunta asa usor la el...

I`ll be back... ;))