Ma mut!

Defapt m-am mutat deja aici.
Deci va astept in casuta mea noua. E mai calduroasa decat asta :P

XOXO,
LB

Romantism

E seară...
Un cuc behăie ca o vacă răgușită într-un copac cu frunze altoite...
În depărtare, pe un drum gen „aici am avut bani, aici nu am mai avut bani” trece ca un avion o mașină bengoasă ce sună ca un tractor vechi de pe timpul lui Ceașcă.
Într-un colț pe o bancă stau EL și EA care își bagă limba unul în gura altuia de zici că vor să vadă dacă are vreo unul amigdalele umflate...
Dialog stupid între EI după ce au terminat cu schimbul de saliva:
-„ Puța mea, ști eu te iubi așa cum cântă Salam, de acolo din corason!” și scuipă flegma ce îi statea in gât de vreo juma de oră.
-„Și eu te iubesc tati!”
-„Ești comoara vieții mele!”(vezi melodia: „ Cătălin Blondu și Angelly -Ești comoara vieții mele)
-„Serios?”
-„Serios!”
Și uite așa băiatul primește încă o porție de salivă plus bonus- o mână pe sub tricou)


10 minute mai târziu....

-„Prințesa mea... Nu ți-e frig? Hai să îți dau geaca mea să nu cumva să răcești!”
Porția 3 a început...

După alte 10 minute de pălăvrăgeli fără sens a început ploaia... și în timp ce picura cu stropi cât oul de prepeliță și cei doi porumbei se grăbeau să ajungă la adăpost, apa se prelingea pe copanele ei de văcuță și pe pieptul lui de cocoș umflat cu steroizi...

Ajunși ei acasă la el... povestea a continuat pe un fond de romantism modern combinat cu muzică simfonică manelistică în care „mister cocalar” își atrăgea „prințesa” în mrejele patului ce scârțâia din toate încheieturile.


Acesta a fost un scenariu exagerat al romantismului între EL și EA... În mod normal lucrurile nu stau așa cum au fost descrise în pasajul de mai sus, dar azi am un gram în plus de sarcasm și ironie.
Sper totuși că v-am binedispus un picuț...

P.S sper că A. nu se v-a supăra de expunerea „romantismului” în acest mod, acesta e un pamflet și trebuie tratat ca atare :D

Pt ca si tu imi esti draga, draga

"Draga mea LB,

Nu știu cum sa scriu  încât sa nu pară o scrisoare siropoasă... Așa ca o sa iti dau replica la ce mi-ai scris tu mie.

Ști ce e ciudat? 

Te-am întâlnit pe tine când aveam cea mai mare nevoie de iubire, înțelegere Și imbrățișări... M-am apropiat de tine atât de repede încât îmi doream să îmi petrec cât mai mult timp cu tine.

Și TU ești vinovată de o parte din fericirea mea! 

Sărutul din dimineața aia a fost cel mai dulce sărut cu respirație urât mirositoare pe care l-am avut și tu arătai atât de sexy îmbrăcată cu  cămașa mea că mi-a părut rău ca nu am venit cu haine de schimb ca să ți-o las...poate nu uit sa iti aduc data viitoare...
Pentru că am să mă întorc!
M-am întors de 3 ori din drum să te sărut pt că defapt nu aș fi vrut să plec și aș fi vrut să te țin in brate toată ziua și să mă alinți și să mă cocoloșești... 

Nu mă interesează ce zice lumea... Deocamdată mie mi bine cu tine... Si sper ca și ție... Și sper ca ne va fi... De aia ți-am spus si aseară că mi-e frică de prima ceartă... Pt că nu vreau să te pierd... Indiferent ce ne rezervă viitorul vreau să mă lupt cu morile de vânt înainte să renunț! 

Multumesc că ești scumpa mea! 

Cu dragoste, 

Al tău PB."

Prima noapte

Imaginați-vă următoarele:
El și ea se iubesc!
Se iubesc atât de mult încât ar sta toată ziua bot în bot să se pupăcească, se alint cu diverse diminutive precum: văcuțo, porcușor... oooo pardon, era „pui”, „iubi”, „iubirea vieții mele” ș.a.m.d că mă plictisesc să înșir toate alintăturile, care mai de care, ce le-am auzit până la vârsta asta... și mă gândesc că încă sunt tânără...
În fine, revin la cuplul ce se iubea..
Deci ăștia doi, nu erau împreună de multă vreme... adică s-au întâlnit într-o noapte de vară, nu vă gândiți că în vre-un club... ce credeți că numai acolo se pot cunoaște oameni noi??
Ei s-au întâlnit într-un parc... nu mă lungesc cu seara aia că nu a fost spectaculoasă... nu s-a întâmplat nimic interesant... poate doar că au făcut schimb de numere de telefon...
Anyway, au stat ore în șir de vorba la telefon și în restul timpului își trimiteau mesaje.
S-au întâlnit la suc... la plimbare în parc.. la cinema... hmmmm ... toate bune și frumoase... a venit timpul să se întâlnească și la „film” la unul din ei acasă...
No aia să vezi distracție!
Ajunge EA la EL... în mod surprinzător era curațenie în casă... toate puse la locul lor... fata a rămas impresionată... (oare cât timp i-a luat să facă lună și bec în casă?)
Avea deja filmul scos... popcornul făcut, sucul lângă pat, chipsurile in bol... deci e „movie night”!
Buuuuun! Să îi dăm play!
Au început să mănânce popcor... fata mai simțită încerca să rumege frumos, nu ca o vaca... da vezi de treaba... EL ca un porc băga popcornul în gură de parcă nu ar mai fi mâncat de 2 zile.
Rezistă fata cât rezistă... și la un moment dat se oprește din  mâncat, se uită la EL, și el foarte mirat se întoarce către ea cu gura plină, cu ochii mari și scumpi, întreabă: „Ce-i?”
În punctul acela EA s-a apucat să râdă... și râdea de numai putea... L-a pupat pe gurița plină de sare și unsoare de la popcorn și au continuat să vizioneze filmul...
To be continued....


P.S. V-ați așteptat la un alt gen de poveste?

Ce ziceți? trageți voi morala?

Scrisoare pt tine

Dragă P.,
Ști ce e ciudat?
Ai apărut în viața mea când susțineam cu tărie că nu am nevoie de nimeni pt a fi fericită, când îmi promiteam mie că nu o sa mai las pe nimeni să mă rănească, că nimeni nu va reuși să mai treacă de barierele sufletului meu și totuși TU ai făcut-o... 
Ai făcut-o într-un mod subtil în care nici nu am simțit că intri în viața mea... ai venit ca „un prieten” și nimic mai mult... 
Și de la un prieten și mesaje de „sărutmâna, ce mai faci?” am ajuns la „Vin să te văd!”
Și nici nu mi-am dat seama când am început să zâmbesc iar și să fiu fericită. 
Azi pot să spun că sunt fericită. 
Și TU  ești cel mai vinovat pt fericirea mea!
Sărutul de dimineață a fost atât de dulce încât nu mi-aș fi dezlipit buzele de ale tale și cămașa ta îmi stătea atââât de bine încât nu ți-aș fi dat-o înapoi, dar trebuia să pleci... 
Dar știu că ai să te întorci la mine, pt că văd pe ochii tăi că ești al meu, pentru că azi te-ai întors de 3 ori din drum ca să mă mai pupi o dată și pt că nici nu ai plecat bine și mi-ai scris mesaj că deja ți-e dor de mine și pentru că simt că ți la mine... 
Și sunt sigură că toți cred că ne grăbim și că ne facem planuri ca țiganii și toți spun că nu o să ne țină... și poate așa și e, dar până atunci noi profităm unul de altul pentru că ne face plăcere.... 
Mi-ai spus aseară ca ți-e frică de prima ceartă pentru că va fi primul pas spre îndepărtarea unul de altul... nu am știut ce să îți zic, dar am stat și m-am gândit și am găsit cel mai bun răspuns: „scumpule, nu are cum să fie așa, și a 100-a ceartă dacă știm să o purtăm ca 2 îndrăgostiți ne va aduce mai aproape la împăcare...și dacă chiar ajungem să nu ne înțelegem unul pe altul și să ajungem la un numitor comun, atunci nu o să mai avem motive pentru care să fim împreună.....”
Dacă 2 oameni sunt meniți să fie împreună vor ști și să reîncălzească ciorba veche și să treacă peste diferențele de opinie și să se țină de mână în tornade și uragane (o figură de stil mai ciudată)... 
Ideea e că eu sunt de părere că atunci când vrei ceva cu toată inima, tot universul lucrează spre a-ți împlini visul...Și da, am pornit de la documentarul ăla interesant și am ajuns să cred că chiar așa e... cel mai bun exemplu ești TU!
Revenind la tine scumpul meu, vreau să îți mulțumesc că ai intrat în viața mea, indiferent pt cât timp ai venit să stai... voi încerca să profit cât mai mult de timpul petrecut cu tine... 


Cu dragoste, 
LB


P.S. ai să vezi diseară cum profit   

Help needed!

De o săptămâna deja mă tot uit in câte o pauza de la învățat după o tableta...
Am citit review-uri 100, am intrat pe "n" site-uri de electronice si tot nu am găsit una la care sa mă uit si sa zic:"asta e a mea!"...

Una e prea mică(eu vreau peste 8inchi măcar) sau prea lată, alta e prea lungă și eu vreau pătrată... Când găsesc una faina, mă uit la preț și mă bucur ca stau pe scaun si nu in picioare ;) adică nu as da 1.000 de lei pe o tableta...
Deși e o investiție destul de buna având in vedere ca eu calatoresc destul de mult...nu exagerat, dar suficient încât sa mă enervez ca trebuie sa îmi car "bolțarul" de laptop după mine...

Deci revenind, vreau tableta: cu preț acceptabil, peste 8inchi  (de preferabil +9"), rezoluția buna, sa meargă filmele pe ea, compatibila cu e-book (dacă nu, sa meargă PDF-urile si office prin aplicatiile respective), nu mă interesează sa facă poze excelente (am aparat foto pt fotografii ;) ), difuzorul sa aibă calitate buna( nu sa stau cu stetoscopul in urechi sa aud sunetul) si cam atât... Nu de alta, dar in afara de Candy Crush nu mă joc altceva ;) 

Dacă m-ați putea ajuta cu niște idei de modele v-as rămâne recunoscatoare :) 

Printre ganduri si ganduri...

Am transformat deșerturi în oaze, am tăiat păduri, am construit clădiri in diferite lungimi și mărimi și ne-am  simțit satisfacuți... am scurtat drumul prin lume cu avioanele, dar am lungit calea la sufletul unul altuia prin mândrie...am cumpărat și am cumpărat și nu ne putem opri din a cumpăra, am dat donații la săraci pt ca nu le mai puteam suporta plânsul și credem ca cu asta ne-am plătit datoriile... dar defapt ne mințim pe noi înșine...

mergem cu capul plecat din rușine, de teamă să nu ne vadă cineva "păcatele" și temerile... dăm vina pe alții în loc sa recunoaștem că am greșit...

Ne-am permis sa cumpăram și am cumparat... am cheltuit averi, dar nu am cheltuit timp pt noi...

Am mers la Roma, Milano, Madrid, Berlin, dar nu am știut să mergem prin inimile semenilor noștrii...

Mergem la cele mai scumpe cafenele, cluburi și pub-uri și ne mândrim cu asta...dar nu știm să dam cele mai scumpe sentimente...

Credem că bani ne dau cea mai mare putere, că putem muta și munți din loc cu ei, dar oare banii ne dau puterea de a cumpăra cele mai puternice sentimente?

Suntem atat de ocupați să fim fericiți cu toate astea, ca nici nu ne dam seama când trece timpul...

Am devenit indivizi lipsiți de suflet, cu trupuri fierbinți, dar cu case reci și goale... ca sa umplem golul din ele, ne-am cumpărat mașini luxoase și lucruri de firma, ne-am ridicat palate ...

Muncim și muncim, învațăm și iar învățăm, dar nu pierdem vreme cu ce e mai important... Luptam să avem avere și averea care ne-o da îmbrățișarea persoanei iubite o dam la o parte ca pe o carpa...

Vorbim urât, criticăm, ignorăm cele mai frumoase trăiri... și uităm să iubim...  fugim de necunoscut și de incertitudine și ne limităm ca animalele captive într-o cușcă...

ar trebui să ne deschidem ochii și să nu dam ce ii "bun" la o parte.. acum, pana când nu va fi prea târziu pt noi...

My special song :X

"Hold My Hand"

I hear the flower’s kinda crying loud
The breeze’s sound in sad
Oh no
Tell me when did we become,
So cold and empty inside
Lost a way long time ago
Did we really turn out blind
We don’t see that we keep hurting each other no
All we do is just fight

Now we share the same bright sun,
The same round moon
Why don’t we share the same love
Tell me why not
Life is shorter than most have thought

Hold my hand
There are many ways to do it right
Hold my hand
Turn around and see what we have left behind
Hold my hand my friend
We can save the good spirit of me and you
For another chance
And let’s pray for a beautiful world
A beautiful world I share with you

Children seem like they’ve lost their smile
On the new blooded playgrounds
Oh no
How could we ignore , heartbreaking crying sounds
And we’re still going on
Like nobody really cares
And we just stopped feeling all the pain because
Like it’s a daily basic affair

Now we share the same bright sun,
The same round moon
Why don’t we share the same love
Tell me why not
Life is shorter than most have thought

Hold my hand
There are many ways to do it right
Hold my hand
Turn around and see what we have left behind
Hold my hand my friend
We can save the good spirit of me and you
For another chance
And let’s pray for a beautiful world
A beautiful world I share with you

No matter how far I might be
I’m always gonne be your neighbor
There’s only one small planet where to be
So I’m always gonna be your neighbor
We cannot hide, we can’t deny
That we’re always gonna be neighbors
You’re neighbor, my neighbor
We’re neighbors

So hold my hand
There are many ways to do it right
Hold my hand
Turn around and see what have left behind

So hold my hand
There are many ways to do it right
Hold my hand
Turn around and see what have left behind
Hold my hand my friend
We can save the good spirit of me and you
For another chance
And let’s pray for a beautiful world
A beautiful world I share with you

printre ganduri... INSOMNIA

Dau nopti albe pt zile senine și pline de bucurie...
În plină sesiune de examene, cu un examen extraordinar de „ușor”  am chef să scriu....
Și scriu pt că e 5 dimineața și eu încă nu dorm...

În minte îmi vin o groază de idei și vise, fug ca și caii sălbatici pe o pajiște verde... Nu reușesc să prind nici una să o fac să stea mai mult. Mă uit la cerul înnorat... se vede luna ascunsă pe jumătate... Ce frumoasă e!
Îmi zâmbește... Îi surâd înapoi... Nu  pot zâmbi, sunt prea obosită...
Îmi aprind o  țigară, mă înec....o arunc ca pe o cârpă veche de care nu mai am nevoie...
Sună telefonul... E alarma... Acum trebuia sa ma trezesc și eu nici măcar nu am adormit...
Ce trist!
Mă duc să îmi fac o cafea... poate poate mai rezist...
E 5 și ceva... Ce fac trează la ora asta??
Ahhh.... Iar sufăr de insomnie...
Sorb prima gură de cafea ca și cum ar fi un elixir al supraviețuirii... e dulce și bună... gura începe să saliveze, vrea mai mult!
O beau pe toată...
Deschid cartea și încep să citesc... Văd niște litere aruncate ce formează cuvinte la care eu nu le înțeleg sensul... Pe foaia albă de pe masă încep să desenez floricele și inimioare fără să îmi dau seama...
Nu mă pot concentra...
Mă pun să dorm...
Mâine e o nouă zi... defapt stai... e deja MÂINE....

Printre ganduri si STRESIUNE...

So, am ajuns iar la minunata SESIUNE de examene...
Știm majoritatea ce înseamnă... Pentru unii e un chin și o pedeapsă pentru alții o lejereală, depinde cum și-au așternut patul în timpul semestrului sau se aranjează la examene, că la examenele de tip grilă, îngerașul păzitor din ureche nu prea mai poate să își facă bine meseria... hihi... știu că îs rea :P

Am lăsat la o parte scrisul pe blog nu pentru că nu am timp ci doar pentru că nu mai am inspirație bună...
Adică să vă povestesc despre BAV-uri(blocuri atrio-ventriculare) sau cum arată dpdv morfopatologic un țesut necrozat cred că nici nu ați ajunge bine la al 2-lea rând și ați apăsa „x-ul” de la pagină ( nu vă opresc să o faceți acum dacă vă plictisesc, poate nu toți cei care ajung pe pagina mea, dar marea majoritate, presupun, nu sunt sigură).

Deci vorbeam de sesiune...
Ce înseamnă pentru mine?hmmmmm....
Muuuultă cafea, foi înșirate, GOOGLE pornit, citit până când nu îmi mai pot ține ochii deschiși șiiii să mă gândesc... aaaaa .... am uitat de prietenul meu facebook când vreau să iau o pauză (mai mult Candy Crush) și mesaje cu fetele în care ne plângem care mai de care de milă :))
Merge și faza în care nu mai conteaza că e sărbătoare, weekend sau zi de plajă... în principiu totul se rezumă la ÎNVĂȚAT...
Și dacă eu îs „fetiță silitoare” în sesiune trag ca vaca la jug să recuperez tot ce am pierdut în timpul semestrului (singurul lucru care îmi mai alină „suferința” e că nu sunt singura :P ), bine că nu sunt genul care să ajungă la examen și să întrebe ce examen avem când intru în sală :))
Nu mereu mă rog la „sfântul 5”, dar mai bine un 5 decât încă o olimpiadă de toamnă. (cunoscătorii știu ce însemană).
Până pe 23.06.2013 voi fi cam așa :

sursa: calificativ.ro

Și sper că nu voi ajunge așa :

sursa:unica.ro

nu de alta. dar la cât mănânc când învăț nu m-aș mira :| 

Scriind toate astea vă urez zile de vară mai călduroase și să profitați de ele cât puteți că așa aș face și eu :) 

Iar pentru cei care sunt în situația mea, multe examene luate

P.S. Voi iubiți cafeaua? (că eu în sesiune mai ales, o adooor )

Printre ganduri ... Sunt pur si simplu niste rime...

Te vreau așa cum ești TU!
Nu as schimba nimic la tine
Ia-mă cum sunt EU!
Nu schimba nimic la mine...

Hai sa ne intelegem iar
Sa nu facem sa fie in zadar
Clipele de iubire ce au fost
Ca chiar nu are rost....

Parca totul ii un vis
Am fost o vreme in paradis
Nu îmi vine sa cred
Ca o sa te pierd...

Așa ușor am renunțat
Nici unul nu am luptat
Am lăsat ca cearta
Sa ne conducă soarta...

Te vad distant,
dar te simt aproape
Parca nici tu nu vrei
Sa fi departe...

De ce? e singura întrebare
care mă doare...
Nu înțeleg ce s-a întâmplat
Si as fi vrut sa te fi lăsat...

Sa te fi lăsat liber, sa nu cer, sa nu întreb, sa nu îți fi arătat ca îmi pasa...
Sa fi zis:"lasa!"

„Hai sa fim ca la inceput,
Sa regasim ce am pierdut,
Sa ne reunim cu un sarut
Marturisit printr-un cuvant
Cel mai sfant de pe acest pamant…
Te iubesc!” (Completare de la  Lady)



Sunt pur si simplu niste rime, sentimente demult pierdute, dar prin ganduri abatute... nu au logica si sens, dar nici nu trebuie sa aiba....

Sunt pur si simplu niste rime...

Ce semn sa iti dau? printre ganduri si diverse...

Daca citesti aceste randuri inseamna ca inca te mai gandesti la mine uneori...si ca ai venit in lumea mea "ascunsa" sa vezi ce mai fac si cum sunt...

Asta e o postare pt tine...

Iti raspund la intrebarea care nu mi-ai pus-o niciodata de cand s-a incheiat povestea noastra...
-"Sunt bine!"
E un raspuns simplu, dar nu as putea sa zic mai mult, m-am ascuns in cochilie si nu mai vreau sa ies... a fost suficient prin ce am trecut...
nu pot spune ca sufar, pt ca nu e asa, chiar sunt fericita (mereu am fost, chiar si cand am plans), dar uneori mi-e dor... si mi-e dor atat de tare incat imi vine sa imi rup inima din piept si sa o duc cat de departe pot, pe drumuri intortochiate si ascunse ca sa nu se mai poata intoarce inapoi...

Daca citesti aceste randuri insemna ca mai insemn ceva pentru tine...

M-am schimbat mult de cand nu m-ai vazut... si tu ai avut partea de vina...
"Nu te mai vreau in viata mea", asta zic de fiecare data cand imi aduc aminte de certurile noastre, dar apoi imi trece supararea, si spun ca nu noi am fost de vina... si ma fac iar un pui mic, mic... si uit ca sunt eu... si ma gandesc la cum eram eu cand eram cu tine... si iar ma enervez...

Cum Doamne iarta-ma sa nu ma enervez cand imi aduc aminte cat de repede imi trecea supararea cand ma uitam in ochii tai????

Nu mai avem nici o sansa, ne-am spus-o de atatea ori... Sunt constienta de asta, dar Doamne ce greu e sa trec peste... Eu inca te iubesc si poate nu o sa ti-o mai spun niciodata cum ti-o spuneam atunci... si nici nu o sa iti mai arat vreodata...

Sunt puternica, prea puternica de cele mai multe ori, dar la tine nu pot renunta... si a trecut atata timp deja....

Cred ca pana la urma nu te-am iubit pt cum eram cand eram cu tine (pt ca stau sa ma gandesc ca de cele mai multe ori nu ma recunosteam), ci mai mult pt cum ma faceai sa ma simt cand eram cu tine... bratele tale in jurul meu, mana mea intr-a ta si privirea de "totul va fi bine, sunt eu aici"... Ma simteam iubita, ocrotita, salvata de la singuratate...

Si totusi acum sunt singura....si poate si atunci eram singura in doi....

Am ales sa plec... si poate a fost cea mai grea decizie pe care am luat-o vreodata... sau poate m-ai facut tu sa plec... nu stiu.... a trecut prea mult timp de atunci ca sa mai imi pese... de ce sa mai imi pese cand vad pe tine ca eu nu mai contez? sau poate asta e armura ta? daca e asa de ce trebuie sa fi fals?
iti pun atatea intrebari si stiu ca nu voi primi un raspuns, dar nici nu am nevoie de ele... nu am nevoie de oameni care spun una si fac alta... de oameni care azi imi spun ca ma iubesc si maine imi spun ca noi nu avem nici o sansa impreuna... de ce sa te tin aproape cand tu nu ma vezi in viitorul tau?

Daca chiar ai vrea, as putea fi "muza" ta, dar recunoaste ca ti-e frica de iubirea pe care o port...

Am crescut un pic de cand nu m-ai vazut si sa sti ca imi place... prostutza am ramas, deocamdata nu am ce face... mai am multe de invatat....am invatat destule pana acum... si pe calea mai dura... dar am ales sa cred inca in povesti si in oameni, sa cred ca inca lumea e buna...

Am nevoie de tine, dar nu te vreau... de ce sa te vreau cand tu nu ma vrei?? traieste TU in lumea TA, si eu voi trai in a MEA!



P.S. special pt draga mea I. 

Printre ganduri si masini...Ghici ghicitoare ce-i :P

Stiu ca v-am promis ca vin cu o surpriza, dar din pacate perioada asta de sarbatoare mi-a adus mie suprize...
Asa ca postarea aceea trebuie sa astepte un pic ca nu am timp de ea...

"I belive i can flyyyyy, I belive I can touch the skyyyy" asa as fi vrut sa imi incep ziua de luni si noul inceput de saptamana, dar din pacate mi l-am inceput cu un vis urat de m-am trezit plangand si care mi-a dat o stare de spirit foarteee nasoala...
Pe parcursul zilei m-am simtit ca un pui mic care are nevoie de un coltisor in care sa stea... A fost trist... 
Anyway ziua a decurs foarte bine mai apoi cand m-am calmat si am ras de m-am prapadit cu niste prietene...
Si daca tot am vorbit mai toata ziua de masini, mi-a trecut prin cap sa scriu despre ce altceva decat despre o masina :))

Nu fac reclama la masina, doar imi exprim parerea de amatoare de masini. Nu sunt foarte priceputa, dar nici chiar varza...
Deci din cunostiintele mele si cu ajutorul Google pot sa  va spun ca masina asta( la care nu o sa ii dezvalui numele ci va las pe voi sa va dati seama despre ce ii vorba) are multi cai putere, adica pana la 372 de cai putere din cate am citit eu si o viteza limitata electronic la 250 km/h atat la diesel cat si pe benzina.

Ca aspect nu e fioroasa. Modelul de limuzina pastreaza finetea grupului din care face parte, chiar daca este considerat cel mai sportiv sedan din clasa de lux. 

Scria intr-un articol ca la modelul acesta farurile full LED sunt o noutate si ca iluminarea LED e folosita si pentru interior. 

Ca sa va ajut "sa mai taiati din optiuni" pot sa va spun ca are 5137 mm lungime, 1949 mm latime si 1460 de mm inaltime. Astfel, este mai lung si mai lat decat BMW Seria 7 si Mercedes Benz S Class, dar este mai jos decat amandoua. (deci am eliminat 2 masini din muuulte ;) ) 

O alta chestie care m-a atras pe mine la masina asta a fost tehnologia folosita in interiorul ei ( desi sa fim seriosi, mai toate masinile noi au muuulta tehnologie in ele), de la sistem de vedere pe timp de noapte si sistem cruise-control (care poate opri masina complet ), touchpad unde poti scrie destinata pe sistemul de navigare ce recunoaste inclusv hieroglife (gen caractere arabe, japoneze si coreene ), (sistemul audio e din ala fain de tot (Bang Olufsen)) pana la cutia de viteze in 8 trepte.

Ca sa va faceti o idee si mai buna uitati asa arata interiorul ei:

( cel putin asta am gasit eu)

Nu stiu daca v-ati dat inca seama despre ce masina e vorba, eu una sincer nu cred ca as recunoaste-o doar dupa interior....

Poate pe viitor voi mai scrie despre cate o masina... ceva mai usor de recunoscut decat asta...

Daca vreti, puteti scrie la comentarii ce credeti ca e :)

Dragostea se face-n minim doi

Sunt tare curioasa câți dintre voi ați început sa fredonati melodia si la ce v-ați gândit când ați citit acest titlu.
Pe autobuz, din lipsa de ocupatie, sau mai bine zis fără chef de a citi, am început sa fredonez melodii... Nu cu voce tare, stati linistiti, am vrut sa ajungem cu geamuri la destinație...

Sa va zic cum am ajuns sa fredonez acest hit de succes mondial( acum sunt puțin ironica, dar nu m-am putut abtine).
Eram la liceu, trebuia sa prezentam niște chestii interesante pentru elevi, arhidiscutate de către noi, "astia mai mari" si tabu pentru unii "comunisti", sa va mai spun despre ce era vorba? Mno bine, hai ca va zic... Era vorba despre sex (nu chiar ca in serialul " totul despre sex") si "consecintele" actului ca nu aveam atâta timp la dispoziție, dar ca un fel de initiere, asta daca nu erau deja... si când sa fac eu introducerea in ceea ce înseamnă contraceptie, sarcina si avort (pe rând, nu toate deodată) îmi suna clopotelul, hopaaaaa, dragostea se face-n minim 2 si fără sa gandesc înainte( cum fac de multe ori) le zic la "astia mici" versul asta completand cu "sau 3 depinde cum vreti voi" si replica nu a întârziat sa apară: "hai sa nu exageram acum cu gluma"( era un băiat,ciudat nu? Eu mă asteptam ca o fata sa zica ceva). Anyway, am încercat pe cât posibil sa țin tonul de gluma in continuare ca pana la urma nu am mers acolo sa ii plictisim mai tare decât o piesa de opera.

A fost chiar fain sa vezi ca știu multe chestii ( erau elevi de a IX-a si a X-a) si ca is receptivi. Printre cele mai faine chestii au fost expresiile fetelor lor când vedeau fotografii cu diferite simptome ale bolilor cu transmitere sexuală, nici nu va puteți imagina ce interesant e sa vezi cum, într-o oarecare măsura, cel puțin pe moment, rămân marcati de, citez un elev, : "cat de naspa arată!!!".

A fost frumos sa revin "la catedra", chiar daca de data asta nu la clasele primare cum eram obisnuita, a fost superb sa vad ca unii, lăsând gluma la o parte au fost cooperanti, a fost extraordinar sa vad ca pun întrebări interesante si peste toate astea a fost o plăcere sa "predau", mai ales ca nu era vorba de o materie plictisitoare.

In timpul discutiilor am realizat ca e bine ca trăim în vremuri când sexul nu mai e un subiect tabu. Discuțiile despre sex se poartă de la vârste fragede, dar partea rea e ca se practică imediat ce copii ies din pubertate ( sau Doamne fer` nici nu ajung până la 15 ani) și din ce în ce mai mulți o fac fără cap, sau cel puțin nu cu acela care trebuie.... Și asta e trist... Atât de trist încât copii ajung să aibă copii și avorturile au devenit o problemă.

Dar dat fiind ca am inceput in ton de buna dispozitie nu vreau sa schimb acest fapt si sa va vorbesc despre parta rea a sexului ci despre cum "dragostea se face-n minim doi", cel putin la unii din noi :))

M-am documentat un pic despre acest subiect si sa va spun sincer ca am gasit niste chestii super interesante pe net incat la unele din ele mi-am facut si cruce :))  (pentru unele pozitii tre sa fi fost/sa fi gimnasta de performanta si aia sigur nu is eu :)) ).

Pregatesc o supriza pentru postarea urmatoare care va fi o continuare la asta asa ca nu ma mai lungesc :P

P.S. ce parere aveti de conceptul:  "dragostea se face-n minim doi" ?

Daca eram...

Dacă eram un anotimp ,aş fi fost toamna.

E anotimpul care scoate ce e mai bun din mine, cu soare, ploi si natura colorata.

Dacă eram o lună ,aş fi fost luna septembrie .

Dacă eram o zi a săptămânii , aş fi fost miercuri.

Mijlocul saptamanii este apogeul energiei mele.

Dacă eram o parte a zilei , aş fi fost un apus de soare cu multe culori calde.

Dacă eram un animal marin ,aş fi fost ...delfin.

Dacă eram un animal de uscat ,cu siguranţă aş fi fost un Fluture 

( e o insecta, dar nu as vrea sa fiu un animal)

Dacă eram o virtute ,aş fi fost iertarea.

Dacă aş fi fost o planeta ,aş fi fost Mercur.

Dacă eram un lichid ,aş fi ales să fiu suc de portocale rosii.

Dacă eram o piatră ,aş fi fost un smarald.

Dacă eram metal ,aş fi fost otel.

Dacă eram o pasăre ,aş fi fost un phoenix.

Dacă eram o plantă ,aş fi fost un trandafir.

Dacă eram un instrument ,aş fi fost o vioara Stradivarius

Dacă eram un sentiment ,aş fi fost iubire.

Dacă eram un sunet ,aş fi fost valurile marii.

Dacă eram un cântec aş fi fost:  Avril Lavigne - Keep Holding On

Dacă eram un film ,aş fi fost "Pe aripile vantului

"

Dacă aş fi fost un serial ,aş fi fost  Fetele Gilmore.

Dacă eram oraş ,aş fi fost Roma .

Dacă eram un gust aş fi fost dulce

Dacă eram o aromă ,aş fi fost levantica.

Dacă eram o culoare ,aş fi fost un rosu.

Dacă eram un material ,aş fi fost satin.

Dacă eram o parte a corpului ,aş fi fost creierul.

Dacă eram un drog ,aş fi fost tutun.

Dacă eram un accesoriu ,eram o verigheta.

Dacă eram o materie ,eram biologie.

Dacă eram un personaj din desene animate, as fi fost SHARON,din "Zambetul lui Sharon", sau CatWoman . .

Dacă eram o formă ,aş fi fos cerc.

Dacă eram un număr ,aş fi fost 3.

Dacă eram o maşină aş fi fost un Tigra.

Dacă eram o haină aş fi fost blugi.

Daca eram o carte, as fi fost "Enigma Otiliei" de G.Calinescu

Ideea e luata de pe blogul lui Iris, asa ca iti multumesc pe aceasta cale draga mea :*

La comentarii puteti scrie ce ati fi fost daca... asta in care nu aveti blog...  :p

Feminitate, frumusețe și naturalețe cu Anuschka

Demult, tare demult, într-o zi de toamnă s-a născut o fată pe nume Anuschka. Avea ochii mari și albaștrii ca marea, părul blond ca spicele de grâu și zâmbetul fermecător. Și când a crescut a rămas la fel, frumusețea ei era învăluită în mister, era naturală și simplă, dar în același timp era o fată specială. Specială pentru că, datorită creativității ei, a reușit să aducă culoare și zâmbete în viața multor femei prin crearea unor genți unice.
Povestea mea începe când Anuschka a născut și ea o fată căreia i-a pus numele de Rosabel.
Rosabel avea părul de culoarea morcovului, ochii verzi ca „iarba proaspăt ieșită” și buzele roșii ca sângele. Era atât de încântătoare încât pretutindeni unde mergea capta atenția tuturor. Rosabel era o fată bună, cu suflet încăpător și râs colorat, toată lumea o aprecia. Pasionată de natură, iubea florile și fluturii și obișnuia să își petreacă foarte mult timp în grădină. Acolo i-a venit ideea ca mama ei să creeze gențile punând splendoarea naturii într-o „arta purtabilă”.
Una dintre genți poartă numele ei: Rosabel și pot să vă spun că e extraordinar modul cum și-a pus amprenta în crearea ei. Geanta aceasta îmbină albastrul ca marea, galbenul spicelor de grâu, roșul intens și verdele ierbii proaspăt crescute pentru a scoate în evidență frumusețea unui trandafir însoțit de un fluture.
Poșeta aceasta a fost preferata Anuschkăi, deoarece arăta feminitatea, naturalețea și simplitatea lucrurilor importante.
Geanta Rosabel, a ajuns în cele din urmă la LittleButterfly, adică la mine :)  deocamdată numai pe blog, dar vă spun sincer că aș fi foarte încântată să o port și prin oraș deoarece sunt sigură că ar fi un accesoriu care ar ieși foarte frumos în evidență, deși stau să mă gândesc că genul acesta de geantă nu îl alegi tu, te alege ea... Așa că nu pot decât să sper că mă va alege într-o zi pentru că pur și simplu e perfectă pentru mine :)

geanta Rosabel

Mulțumesc lui Hapi pt că de la ea am aflat de cadoul de (i) lux.

Sail

Sail back to life
Sail back to live
Sail back to feel
Sail back to real...

Sail away from being sad
Sail away from being mad
Sail away from being lazy
Sail away from being crazy.

Just sail into the future...

Sail again to happyness
Sail far from darkness
Sail again to being free
Sail far from me...

I don`t want to sail trough life
I wanna feel alive
I don`t want sail without you
I wanna live beside you...

Cafeaua de dimineață....

E dimineață...
Îmi deschid alene ochii...Nu am chef iar....Mă trezesc somnoroasă... Iar am dormit puțin, dar cred că de puține ori m-am trezit și am zis: „Am dormit suficient, sunt odihnită!”.
Anyway, mă ridic și dau drumul la „expreso mășin” cum îi zic eu...
Hmmmmm.... Cafeaua.... Numai mirosul ei mă trezește și după ce o mai și beau sunt deja ca un freș de portocale.
Aroma ei, e ca un orgasm pentru papilele gustative, nu aș schimba-o cu nimic, poate doar cu un sărut cu
„shitty breath” cum zicea careva într-o zi :))
Serios acum?  Cui nu îi place sărutul ăla somnoros de dimineață cu respirația care miroase îngrozitor, dar are gustul dulce al iubirii??
Las deoparte astea! Mă întorc la cafea!
Cu laptopul în brațe în bucătărie caut muzică pe YouTube.
Cafeaua + muzica de dimineață=o zi mai bună!
Dau de o melodie pe care nu am mai ascultat-o demult, e despre cafea :))
Trebuie să îi mulțumesc unui bun prieten pentru că mi-a arătat-o, rar uitam să o ascult la cafea :p
Mai sunt și alte melodii pe care le asociez cu o cafea bună de dimineață, nu de alta, dar așa mă bine dispun: Văru Săndel : Nu dau la lopată tată, Sore & Mihai Ristea- Beautiful life, și cânt doi în unuuuuuuu de la Delia cu Bendeac sau Ecooooouuu de la Elena( nu pentru versuri cât pentru ritm) și zavalaidangaaaaaa și multe altele pe care nu le mai scriu.

P.S. Ascultați muzică când vă beți cafeaua? Ce fel de muzică?

Bărbatul ideal e acela care știe și mă face să mă simt fericită.

Nu vreau să filozofez prea mult pe tema asta...

În cele ce urmează sunt scrise părerile a patru  fete despre cum ar trebui să fie și să se comporte bărbatul ideal....

D. spune: „Fizic să fie mai înalt decât mine, nu prea bine făcut ca să nu mă strivească, să aibă ochi luminați și să nu fie pletos! .... Și din punct de vedere al personalității...să fie iubitor, glumeț și familist, capabil să mă transforme din prințesa lui în regina lui, și ulterior în regina copiilor noștri”.

„Hmmm. Un om bun , sufletist cu care sa impart si bune si rele, care sa ma inteleaga si pe care sa il inteleg. Sa ne completam dar nu perfect fiecare sa aiba dinamismul lui care sa aduca un plus relatiei pentru ca daca am fi indentici din punctul de vedere al personalitatii atunci ar interveni plictiseala. Sa impartim aceleasi viziuni asupra lumii si acelasi set de valori si principii. Sa stie sa vina cu o vorba buna atunci cand e nevoie si sa aiba desigur o doza de romantism dar nu zaharos. Din punct de vedere fizic - am observat ca am o tendinta spre tipii mai inalti si bruneti sau sateni. In rest nu prea conteaza ce ochii are sau altceva. A si sa nu fie plin de muschi ca nu agreez deloc asa ceva. Desigur sa fie capabil sa poarte o discutie pe subiecte variate si sa aiba un simt al umorului cel putin la fel de mare ca al meu ” sunt cuvintele A.M.

Iar R. zice așa: „ Pt mine barbatul ideal trebuie sa fie mai înalt decât mine, sa aibă grija de el si corpul lui, inteligent si cu idei clare despre viitorul lui. Un simt al umorului accentuat, putin romatic, tandru, dar in acelasi timp bad boy. Sa imi acorde libertate si sa inteleaga că uneori vorbesc inainte sa gândesc.”

K.  este de părere că bărbatul ideal pentru ea e: „ Înalt, brunet, ochi căprui deschis sau negrii. Niciodată ochi verzi că sunt mult prea geloasă ca să îmi facă cineva concurență :)), să fie creolin cu buze pline, cărnoase, cu zâmbet foarte larg și voce puternică. Să aibă spate mare, ca să fiu sigură că nu ma scapă când îi sar în gât, solid ( nu îmi plac schilozii ca mulajul de oase) și neapărat să aibă paranteze(la picioare mă refer). Ca și personalitate să fie responsabil când trebuie, dar să știe să fie și copil, glumeț, dar nu miștocar, sincer, iubitor, drăgăstos, respectuos. Ca și punct forte ar fi partea de comunicare dintre noi, pentru că de aici pornește totul. Cam astea plus încă câteva care ar veni pe parcurs.”

Cum eu nu ma pot abține de la comentat sau de la scris, trebuie să îmi exprim și eu părerea despre idealul meu de bărbat.

Deci, bărbatul ideal pentru mine e acel tip care știe să se îngrijească, nu zic să facă duș de 5 ori pe zi, dar nici 1 dată pe lună :)), pune preț pe aspect, dar nu în modul exagerat (genul întinsul părului cu placa) și cel mai important, are grijă de dinții lui (am eu o manie cu dantura...). Nu am un gen de bărbat anume ca și aspect fizic, deși nu prea mă atrag blonzii trebuie să recunosc. Slăbiciunea mea e pentru băieții bruneți, dacă au și ochi căprui, deja vorbim de la un alt nivel. Nu prea mă interesează statura, dar nici 2 metri să nu aibă și nici 1 metru ca să îi scuip eu în cap și să nu fie obez sau prea slab, cred că unul bine făcut mă lasă moale din prima ;) 

Ca și atitudine/personalitate trebuie să aibă ambiție să facă din vise realitate, să fie puternic ca un leu și totodată tandru ca un motan. Să poată să își recunoască greșeala, să știe să ceară iertare când trebuie, să fie un tată bun, să îmi ofere siguranță, să știe să asculte și să dea sfaturi, să aprecieze iubirea ce o am pentru el. Altruist, generos, calm, corect, sincer, blând sunt cu siguranță atuuri.
Să fiu sinceră, bărbatul ideal e acela care știe și mă face să mă simt fericită.

Ce reprezintă pentru voi persoana ideală? Credeți în existența bărbatului/femeii ideale?

Incertitudine, gânduri și sentimente...

M-aș întoarce la ce a fost într-o clipa și nu mă întreba de ce. Poate că sentimentele mele sunt mai puternice decât orice încercare. Ai fost raza mea de soare într-o furtună mare. Nu ai cum să înțelegi ceea ce nu vrei să înțelegi.
 Am trecut prin ploi, furtună și uragane și iubirea noastră a fost ca o umbrelă.
Poate nu m-ai cunoscut suficient încât să crezi în mine și nu în alții...
Mai ți minte când vorbeam cu orele fără să ne spunem nimic?
Mi-e dor să mă strângi în brațe și să simt că nimeni și nimic nu îmi poate face rău...
Eram 2... plus încă mulți pe lângă noi, păcat că nu am știut să punem limita la 2...
Am avut încredere în tine și în noi, dar timpul mi-a demonstrat că totul dădea cu + când trebuia să fie egal rezultatul...
Nu mai contează acum ce a fost, contează ce este... sau poate ce va fi...
Noi 2 nu cred că va mai fi...
Au fost prea multe ca să mai fie... Scânteia s-a pierdut pe undeva ca și cum vântul a dus-o departe... Și poate așa e mai bine... Poate nici nu ne trebuia mai mult timp împreună... Poate a fost suficient... Deși inima mea îmi spune altceva....
Atâtea întrebări fără răspuns și atâta incertitudine mi-a fost deajuns...
E finalul și noi am recunoscut asta deja de mult... Tu ai viața ta, eu pe a mea... Și totuși de ce mi atât de greu???
Mi-e dor de tine iubire....

P.S. Voi ați simțit pe pielea vostră astfel de sentimente?

XOXO,
Littlebutterfly

yaaaaaaay! 5000

Am ajuns la 5000.
Un pas mic, dar pentru mine foarte mare.
Poate peste ani voi ajunge să am măcar 1/4 din atâta :p
Totuși sunt foarte încântată de număr :)

Nu îmi trebuie...

Nu îmi trebuie multe să fiu fericită. Am zile în care razele soarelui mă fac să zâmbesc fără să am motiv. O simplă floare primită cu iubire îmi aduce mai multă bucurie decât un buchet de flori luat din obligație.
Nu îmi trebuie mare lucru de la prieteni. Înțelegere și să îmi fie alături fără să mă critice parcă îmi ajung.
Nu îmi trebuie mult nici să mă îmbăt :))) 2 pahare și deja zâmbesc ( prietenii mă știu ).
Nu îmi trebuie mult timp nici să mă pregătesc pentru ieșit în oraș; uneori o oră mi deajuns ( cu tot cu duș :)) ).
Nu îmi trebuie mult să mă enervez. Uneori explodez ca o bombă și dau drumul la tremurat mai ceva ca un vibrator :)))
Nu îmi trebuie mult să plâng. Îs foarte emotivă. Am momente în care și un simplu gest mă poate face să vărs lacrimi.
Nu îmi trebuie mult să mă îndrăgostesc de o persoană. Sunt genul de om care se atașează foarte repede și se detașează foarte greu.
Nu îmi trebuie mult să am încredere în oameni. Merg pe principiul: „în orice om rău poți găsi și ceva bun”.
Nu îmi trebuie mult nici să renunț la „prietenii”. Uneori îți dai seama că indiferent ce ai face prietenia aia nu își are rostul.
 Nu îmi trebuie să fiu înconjurată de oameni falși, e o pierdere de timp. Oricum pierd foarte mult timp cu chestii inutile, de ce să îl pierd și cu oameni care nu merită?
Nu îmi trebuie multe pentru a mă bucura de viață. M-a învățat de mică ca "esențele tari se găsesc în sticle mici", de aia cred că am rămas minionă (Glumesc).
Nu îmi trebuie un bărbat lângă mine pentru a îmi trăi viața, dar e mult mai frumoasă viața în 2...
Nu trebuie să îmi amintească cei din jur că sunt puternică, obstacolele pe care le depășesc îmi dovedesc mereu asta.
Nu îmi trebuie mila unora, sunt oameni mai bătuți de soartă decât mine.
Nu îmi trebuie recunoștință de la cei pe care i-am ajutat vreodată, dar ar fi frumos sa nu mă critice unii din ei...
Nu trebuie ca unii să fie invidioși pe mine, chiar nu sunt extraordinar de specială.
Nu îmi trebuie nimic din ce au alții, eu sunt eu și uitându-mă în trecut, sincer îmi place unde am ajuns!
Nu îmi trebuie mai mult decât am....
(cel puțin deocamdată).

P.S. Nu îmi trebuie motive să scriu pe blog pentru a citi lumea ce cred, o fac pentru ca vreau.

"Home sweet home" și relații...

M-am urcat in autobuz. Mă duc acasă...
Acasă...
Acasă e locul unde e sufletul meu... Și Casa "Sf. Iosif" e acasă pt mine. Am crescut acolo, lângă copii ca mine.. Cele mai frumoase amintiri le am in casa aceea mare cu coridoare largi si luminate in zilele cu soare... Cele mai frumoase prietenii le-am legat in acea perioada petrecuta in casa.
"Mama" mea e acolo mereu, prietena mea cea mai buna e acolo, "bunicul" meu e acolo...cum sa nu spun ca mă duc "acasă"?
Mă duc in locul care îmi oferă cea mai multă liniște, pace și credința ca mâine va fi mai bine. Nu a fost vizită făcută în care să simt ca "totul va fi bine" la final.
Să vă imaginați locul acela ca o grădină unde găsești nenumărate flori și care fiind îngrădită e oarecum ocrotită de ce se întâmplă în jur și chiar dacă plouă torențial grădina aceea își va reveni și florile adunate de acolo sunt flori care trebuie prețuite pt ca fiecare floare are povestea ei și e frumoasă în felul ei.

Drumul e lung, dar nu mă deranjează. Am timp să mă gândesc, să reflectez la tot ce s-a întâmplat de când nu am mai trecut pe acasă, să îmi fac planuri cu cine o sa stau mai mult de vorbă și pe la cine să trec in vizită... Nici nu știu de ce am așteptat atâta timp sa mă întorc acasă... Poate ca din cauza faptului ca am crezut ca Mureșul poate să devină acasă... Dar nu e așa...
Cel puțin nu încă...
Stau de imediat 4 ani, dar sinceră să fiu nu prea știu sau nu mă pot integra... Oricât încerc sa îmi mențin prieteniile noi nu reușesc... Și poate e mai bine :) știți cum e, cine te vrea te accepta așa cum ești, pt cine ești important te caută și în capăt de lume și persoanele care sunt menite să rămână în viața ta, poți să faci orice că tot acolo rămân.

Eu am ajuns la părerea că prietenia în viață e ca cititul unui site/blog/revistă. Dacă îți place ce vezi la prima vedere ajungi să fi interesat, dacă ești interesat vrei sa citești, dacă citești și îți place o să citești si azi si maine și poate o perioada foarte lunga aceeași chestie pt ca îți place. Dacă într-o zi ceea ce ai citit ajunge să nu îți mai placă lași deoparte și te apuci de altă carte/site/blog și tot așa...
E ca un ciclu nescris... Oamenii vin si pleacă, dar prieteniile bazate pe înțelegere, respect și compromis sunt cele care rămân. Trebuie numai să lucrezi un pic pentru a ajunge acolo... Nimeni nu a zis ca e ușor sa ai prieteni, dar și când îi ai pe cei potriviți e frumos să ști să îi prețuiești....

Până una alta drumul meu e lung... Și printre gânduri despre locul de care aparțin și oameni mă "bucur" de un peisaj trist cu case părăsite și lanuri veștejite....