"Home sweet home" și relații...

M-am urcat in autobuz. Mă duc acasă...
Acasă...
Acasă e locul unde e sufletul meu... Și Casa "Sf. Iosif" e acasă pt mine. Am crescut acolo, lângă copii ca mine.. Cele mai frumoase amintiri le am in casa aceea mare cu coridoare largi si luminate in zilele cu soare... Cele mai frumoase prietenii le-am legat in acea perioada petrecuta in casa.
"Mama" mea e acolo mereu, prietena mea cea mai buna e acolo, "bunicul" meu e acolo...cum sa nu spun ca mă duc "acasă"?
Mă duc in locul care îmi oferă cea mai multă liniște, pace și credința ca mâine va fi mai bine. Nu a fost vizită făcută în care să simt ca "totul va fi bine" la final.
Să vă imaginați locul acela ca o grădină unde găsești nenumărate flori și care fiind îngrădită e oarecum ocrotită de ce se întâmplă în jur și chiar dacă plouă torențial grădina aceea își va reveni și florile adunate de acolo sunt flori care trebuie prețuite pt ca fiecare floare are povestea ei și e frumoasă în felul ei.

Drumul e lung, dar nu mă deranjează. Am timp să mă gândesc, să reflectez la tot ce s-a întâmplat de când nu am mai trecut pe acasă, să îmi fac planuri cu cine o sa stau mai mult de vorbă și pe la cine să trec in vizită... Nici nu știu de ce am așteptat atâta timp sa mă întorc acasă... Poate ca din cauza faptului ca am crezut ca Mureșul poate să devină acasă... Dar nu e așa...
Cel puțin nu încă...
Stau de imediat 4 ani, dar sinceră să fiu nu prea știu sau nu mă pot integra... Oricât încerc sa îmi mențin prieteniile noi nu reușesc... Și poate e mai bine :) știți cum e, cine te vrea te accepta așa cum ești, pt cine ești important te caută și în capăt de lume și persoanele care sunt menite să rămână în viața ta, poți să faci orice că tot acolo rămân.

Eu am ajuns la părerea că prietenia în viață e ca cititul unui site/blog/revistă. Dacă îți place ce vezi la prima vedere ajungi să fi interesat, dacă ești interesat vrei sa citești, dacă citești și îți place o să citești si azi si maine și poate o perioada foarte lunga aceeași chestie pt ca îți place. Dacă într-o zi ceea ce ai citit ajunge să nu îți mai placă lași deoparte și te apuci de altă carte/site/blog și tot așa...
E ca un ciclu nescris... Oamenii vin si pleacă, dar prieteniile bazate pe înțelegere, respect și compromis sunt cele care rămân. Trebuie numai să lucrezi un pic pentru a ajunge acolo... Nimeni nu a zis ca e ușor sa ai prieteni, dar și când îi ai pe cei potriviți e frumos să ști să îi prețuiești....

Până una alta drumul meu e lung... Și printre gânduri despre locul de care aparțin și oameni mă "bucur" de un peisaj trist cu case părăsite și lanuri veștejite....

Iertare

Dat fiind faptul ca azi e prima zi a postului mare aceasta postare e un fel de "spovada", in ideea ca vreau sa îmi cer iertare...
Îmi cer iertare pt ca am greșit si pacatuit(dar cine nu o face...).
Am greșit când am crezut ca oamenii sunt buni, directi si sinceri... Am greșit când am judecat pe alții înainte sa mă uit la ce am făcut eu, când am crezut am strigat la cei din jur(cu sau fără motiv), când am iertat mai târziu decât a fost nevoie...
Am greșit când mi-am deschis sufletul in fata unora care nu au meritat sa mă știe "goală", când mi-am arătat slabiciunea de copil...
Am greșit când am lăsat sa intre in sufletul meu persoane rele, acre si barfitoare... Când am crezut ca bunatatea e o calitate si nu cel mai mare defect al meu...
"Am pacatuit cu gândul, fapta si omisiunea" cum se zice pe la credinciosi...
Pacatul face parte din viața noastră, trebuie numai sa știm cum sa îl ocolim când ne lovim din nou de el...

Azi, vreau sa îmi cer iertare!
Cer iertare:
-prietenei căreia i-am făcut rău, am judecat-o si am vorbit-o de rău când nu a trebuit, prietenei pe care nu am înțeles-o când avea nevoie de sprijin...
-acelei prietene care avea nevoie de ajutor si am evitat sa o ajut...
-celei mai bune prietene a mele ca nu am lăsat-o sa îmi fie aproape când ea e atât de departe si vrea sa fi lângă mine si eu de multe ori nu o las...
- surorii mele, pe care o iubesc enorm, pt ca nu fac nimic sa ne intelegem...
-fratelui meu, care e departe, ca nu îl înțeleg de multe ori...
Îmi cer iertare pt ca:
-am vrut mai multă iubire decât am avut parte... Si ca am cerut iubire... (asta nu o sa o mai fac curând...)
-nu am știut când sa spun stop si când sa încep...
-mi-am exprimat sentimentele când era mai bine sa tac
-bârfesc
-înjur când mă enervez si nu numai
-uneori mă bucur de necazul altuia
-am inselat
-am mintit când trebuia sa zic adevarul
- am iertat, dar nu am uitat...
- am vrut atenție totala(si sigur era mai bine sa fi rămas in umbra)
- am ras când trebuia sa plâng
- am ieșit când trebuia sa stau in casa si invers
Si lista ar putea continua.....

Sa va spun sincer, multe din care le-am scris nu le-am făcut si nu am de ce sa îmi cer iertare pt ele, dar azi e excepție ;)

Se zice ca numai Dumnezeu iarta, dar eu nu cred asta... Si noi putem ierta...
A ierta pe cel de lângă tine îți poate aduce starea de bine si te ridica mai sus pt ca ai putut sa faci asta si, din punctul meu de vedere, a cere iertare si a ierta sunt calitati de apreciat...

P.S. Azi e o zi frumoasa de primăvara! Bucurati-va de ea!!

Time is priceless...

Timpul...
Timpul e relativ, dar din păcate e acel lucru care ne conduce viața.
In zilele noastre timpul e scurt indiferent cât de lunga e ziua. Mereu ne plângem ca nu avem timp, dar cred ca mai degrabă e ca nu ne facem timp...
Dacă am vrea am avea timp pentru toate lucrurile care ne fac sa ne simtim bine, dar întrebarea e: ce ne face sa ne simtim bine?
Pentru unii, când sunt obositi, nervosi sau iritati nu au nevoie de nimeni si nimic, pentru alții acele momente sunt cele mai bune sa aibă pe cineva alături pt a se calma...
Pt unii, după o zi obositoare la munca sau la școala, cel mai relaxant lucru e sa stea in compania unor oameni dragi, pt alții singuratatea e cea mai buna opțiune...
Pt unii o relație însemna "doi"/"noi", pentru alții relația însemna "eu si el/ea"...
Sunt atâtea si atâtea variante ca as putea sa stau toată ziua sa scriu despre asta si tot nu as termina...
Anyway, revenind la timp vreau sa va spun ca eu rămân la părerea ca dacă vrei îți faci timp pt tot ce îți face plăcere... Problema apare atunci când ai vrea sa îți faci timp pt o persoana, dar gândul ca acea persoana îți va strica ziua, te face sa te retragi si sa spui:"nu am chef","nu pot","sunt obosit/a"... Acele scuze care ii arată persoanei ca ceva nu e in regula, dar care totuși nu jignesc... Asta nu ar fi o problema, dar dacă acest lucru se petrece timp îndelungat, deja se pune semnul de întrebare... Oare se merita lungita scuza?
Timpul trece pe lângă noi de multe ori si nu ne dam seama ce influența au oamenii cu care ne intersectam pana când nu ii mai avem in viața noastră... Deci avem 2 variante: una ar fi sa ne lungim cu scuzele si a doua sa luam decizii. Deciziile mi se par mie niște optiuni benefice pt cele mai multe din cazuri, pt ca o decizie luată la momentul potrivit da senzatia de bunastare(cel puțin in cazul meu așa e).
Uneori avem tendința sa ne vedem numai problemele noastre, sentimentele noastre, ce vrem noi si totul ce ține de noi și asta e un lucru bun! Dar totusi așa de bine ar fi dacă am sti si sa ne punem in locul celui de lângă noi, sa fim empatici si intelegatori si numai apoi sa luam deciziile potrivite la momentul potrivit.
Nu am sa vorbesc despre mine pt ca aceasta postare este despre timp. Si eu sunt o secunda din timpul infinit.
Nu vreau sa vorbesc despre natura care imbatraneste o data cu timpul.
Nu sper ca timpul sa se oprească in loc pt a avea ocazia sa fac ce îmi doresc pt ca știu ca nu se va întâmpla niciodată...
Nu îmi doresc decât oamenii sa înceapă sa perceapa altfel timpul... Sa nu îl considere dusman pt ca de cele mai multe ori este un bun prieten al nostru.
Vreau doar ca TIMPUL sa mă înțeleagă ca am nevoie de el pt a creste.
Sper ca EL sa fie de partea mea când voi lua decizii.
Îmi doresc ca peste toate EL sa îmi aducă liniște, fericire si senzatia ca totul e bine!

Citisem azi ca: "timpul le rezolva pe toate..." si nu sunt deloc deacord. Cred ca timpul te învața sa înțelegi, sa accepti si sa treci mai departe...

P.S. Tin să specific că această postare nu face referire la nici o persoană din jurul meu, chiar dacă așa ar părea...

Gânduri de iubire....

Primăvara iubitoare, aduce dorințe arzătoare,
visuri multe împlinite și poiene înverzite...
clipele de tăcere au o încheiere...
natura învie și apare o păpădie....

Primavara sclipitoare flori, mărgaritare
iubiri învinse, iubiri aprinse, iubiri cuprinse
în noianul de verdeață când revin la viață...
și totul atârnă în speranță și doleanță...

Primăvara primitoare cu flori și culoare
cu soare ce răsare printre nori și dă fiori
de iubire pură, ca o femeie matură
ce și-arată fața și îți redă speranța.....