"Home sweet home" și relații...

M-am urcat in autobuz. Mă duc acasă...
Acasă...
Acasă e locul unde e sufletul meu... Și Casa "Sf. Iosif" e acasă pt mine. Am crescut acolo, lângă copii ca mine.. Cele mai frumoase amintiri le am in casa aceea mare cu coridoare largi si luminate in zilele cu soare... Cele mai frumoase prietenii le-am legat in acea perioada petrecuta in casa.
"Mama" mea e acolo mereu, prietena mea cea mai buna e acolo, "bunicul" meu e acolo...cum sa nu spun ca mă duc "acasă"?
Mă duc in locul care îmi oferă cea mai multă liniște, pace și credința ca mâine va fi mai bine. Nu a fost vizită făcută în care să simt ca "totul va fi bine" la final.
Să vă imaginați locul acela ca o grădină unde găsești nenumărate flori și care fiind îngrădită e oarecum ocrotită de ce se întâmplă în jur și chiar dacă plouă torențial grădina aceea își va reveni și florile adunate de acolo sunt flori care trebuie prețuite pt ca fiecare floare are povestea ei și e frumoasă în felul ei.

Drumul e lung, dar nu mă deranjează. Am timp să mă gândesc, să reflectez la tot ce s-a întâmplat de când nu am mai trecut pe acasă, să îmi fac planuri cu cine o sa stau mai mult de vorbă și pe la cine să trec in vizită... Nici nu știu de ce am așteptat atâta timp sa mă întorc acasă... Poate ca din cauza faptului ca am crezut ca Mureșul poate să devină acasă... Dar nu e așa...
Cel puțin nu încă...
Stau de imediat 4 ani, dar sinceră să fiu nu prea știu sau nu mă pot integra... Oricât încerc sa îmi mențin prieteniile noi nu reușesc... Și poate e mai bine :) știți cum e, cine te vrea te accepta așa cum ești, pt cine ești important te caută și în capăt de lume și persoanele care sunt menite să rămână în viața ta, poți să faci orice că tot acolo rămân.

Eu am ajuns la părerea că prietenia în viață e ca cititul unui site/blog/revistă. Dacă îți place ce vezi la prima vedere ajungi să fi interesat, dacă ești interesat vrei sa citești, dacă citești și îți place o să citești si azi si maine și poate o perioada foarte lunga aceeași chestie pt ca îți place. Dacă într-o zi ceea ce ai citit ajunge să nu îți mai placă lași deoparte și te apuci de altă carte/site/blog și tot așa...
E ca un ciclu nescris... Oamenii vin si pleacă, dar prieteniile bazate pe înțelegere, respect și compromis sunt cele care rămân. Trebuie numai să lucrezi un pic pentru a ajunge acolo... Nimeni nu a zis ca e ușor sa ai prieteni, dar și când îi ai pe cei potriviți e frumos să ști să îi prețuiești....

Până una alta drumul meu e lung... Și printre gânduri despre locul de care aparțin și oameni mă "bucur" de un peisaj trist cu case părăsite și lanuri veștejite....