Daca citesti aceste randuri inseamna ca inca te mai gandesti la mine uneori...si ca ai venit in lumea mea "ascunsa" sa vezi ce mai fac si cum sunt...
Asta e o postare pt tine...
Iti raspund la intrebarea care nu mi-ai pus-o niciodata de cand s-a incheiat povestea noastra...
-"Sunt bine!"
E un raspuns simplu, dar nu as putea sa zic mai mult, m-am ascuns in cochilie si nu mai vreau sa ies... a fost suficient prin ce am trecut...
nu pot spune ca sufar, pt ca nu e asa, chiar sunt fericita (mereu am fost, chiar si cand am plans), dar uneori mi-e dor... si mi-e dor atat de tare incat imi vine sa imi rup inima din piept si sa o duc cat de departe pot, pe drumuri intortochiate si ascunse ca sa nu se mai poata intoarce inapoi...
Daca citesti aceste randuri insemna ca mai insemn ceva pentru tine...
M-am schimbat mult de cand nu m-ai vazut... si tu ai avut partea de vina...
"Nu te mai vreau in viata mea", asta zic de fiecare data cand imi aduc aminte de certurile noastre, dar apoi imi trece supararea, si spun ca nu noi am fost de vina... si ma fac iar un pui mic, mic... si uit ca sunt eu... si ma gandesc la cum eram eu cand eram cu tine... si iar ma enervez...
Cum Doamne iarta-ma sa nu ma enervez cand imi aduc aminte cat de repede imi trecea supararea cand ma uitam in ochii tai????
Nu mai avem nici o sansa, ne-am spus-o de atatea ori... Sunt constienta de asta, dar Doamne ce greu e sa trec peste... Eu inca te iubesc si poate nu o sa ti-o mai spun niciodata cum ti-o spuneam atunci... si nici nu o sa iti mai arat vreodata...
Sunt puternica, prea puternica de cele mai multe ori, dar la tine nu pot renunta... si a trecut atata timp deja....
Cred ca pana la urma nu te-am iubit pt cum eram cand eram cu tine (pt ca stau sa ma gandesc ca de cele mai multe ori nu ma recunosteam), ci mai mult pt cum ma faceai sa ma simt cand eram cu tine... bratele tale in jurul meu, mana mea intr-a ta si privirea de "totul va fi bine, sunt eu aici"... Ma simteam iubita, ocrotita, salvata de la singuratate...
Si totusi acum sunt singura....si poate si atunci eram singura in doi....
Am ales sa plec... si poate a fost cea mai grea decizie pe care am luat-o vreodata... sau poate m-ai facut tu sa plec... nu stiu.... a trecut prea mult timp de atunci ca sa mai imi pese... de ce sa mai imi pese cand vad pe tine ca eu nu mai contez? sau poate asta e armura ta? daca e asa de ce trebuie sa fi fals?
iti pun atatea intrebari si stiu ca nu voi primi un raspuns, dar nici nu am nevoie de ele... nu am nevoie de oameni care spun una si fac alta... de oameni care azi imi spun ca ma iubesc si maine imi spun ca noi nu avem nici o sansa impreuna... de ce sa te tin aproape cand tu nu ma vezi in viitorul tau?
Daca chiar ai vrea, as putea fi "muza" ta, dar recunoaste ca ti-e frica de iubirea pe care o port...
Am crescut un pic de cand nu m-ai vazut si sa sti ca imi place... prostutza am ramas, deocamdata nu am ce face... mai am multe de invatat....am invatat destule pana acum... si pe calea mai dura... dar am ales sa cred inca in povesti si in oameni, sa cred ca inca lumea e buna...
Am nevoie de tine, dar nu te vreau... de ce sa te vreau cand tu nu ma vrei?? traieste TU in lumea TA, si eu voi trai in a MEA!
P.S. special pt draga mea I.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu