vineri, 28 septembrie 2012

Povestea lui si a ei...

O adiere de vânt, un cuvânt de "adio" si o lacrima pe obraz la asta a fost martor rasaritul de soare pe plaja aproape pustie.
Cei doi au mers in direcții diferite, ca doua râuri blestemate să nu se întâlnească iar in calea lor...
Urmele pașilor lor au fost șterse de valurile furioase așa cum buretele ud sterge creta albă de pe tabla neagra.
"Păcat că amintirile lor nu vor putea fi uitate așa ușor", gândi soarele...
Visele, dorințele, viitorul lor împreună s-a încheiat în clipa în care ea a ales sa spună " îmi pare rău, nu te mai iubesc!"
El, cu inima zdrobită, cu sufletul pierdut ca un vapor in ocean, si cu lacrima pe obraz, a spus "Adio iubirea mea! Poate o data ne vom revedea..."
A iubit-o așa cum luna a iubit soarele și cum florile iubesc ploaia după seceta, dar pt ea a fost prea mult, prea multă iubire...
Ea a ales sa plece ca sa nu fie sufocata ca o floare ce nu primește ploaie luni de zile și chiar dacă o sa sufere o zi, două, nouă tot o sa fi mai bine pentru sufletul ei chinuit... A fost ținută intr - o cuscă a dragostei prea mult, e timpul sa își ia zborul ca o pasare ce acum își paraseste cuibul pentru prima oară și să învețe să trăiască...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu