A venit toamna să îmi acopere inima cu frunze colorate și cu sentimente mohorâte.
S-a năpustit ca o tornadă care încearcă să îmi schimbe felul de a fi și modul de a trăi.
A intrat în sufletul meu ca o răfală de vânt și cu o tăcere de mormânt.
Mi-a adus tristețe pentru început, o tristețe ce nu am mai simțit-o de demult.
Mi-a invadat intimitatea și a uitat ce înseamnă egalitatea.
A făcut din mine o sclavă a ideilor deșarte și sentimentele s-au dus departe.
Mi-a dat numai ploile reci, stropii de pe poteci și sentimente reci.
Dar într-o zi și-a retras norii gri și vântul rece și mi-a zis: „Totul trece!”
Și atunci m-a încălzit, grijile s-au mai risipit și totul părea liniștit.
Mi-a dat sfatul să nu cred tot satul, să am grijă ce vorbesc și pe cine să iubesc,
Mi-a redat speranța că se va înclina balanța în favoarea mea dacă cred în ea.
Și sunt sigură că așa va fi, toamna mereu mă va iubi și și eu o voi primi
Cu drag să treacă al sufletului prag.
A.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu