Și? Mai poți?

„Și plouă, plouă, plouă în inima mea” melodia asta exprimă foarte bine sentimentele care s-au adunat in mine în ultima perioadă și nu mă refer la relația cu iubitul (că nu am, nu de alta), mă refer la tot ce se întâmplă cu mine...Și sinceră să fiu mi-aș dori să nu am starea asta și să pot, indiferent ce mi se întâmplă, să zâmbesc și să trăiesc ca și cum ar fi ultima mea zi pe lume, dar nu pot... Nu pot să trec ușor peste problemele pe care le am... Nu pot să fiu bucuroasă când urmează să plătesc facultatea (și numai 8000 RON costă) pentru că unii studenși știu să se descurce și să facă TOT posibilul să abiă note bune, indiferent cu ce preț, nu pot când lumea din jurul meu mă trage înapoi, când foarte puțini mă înțeleg sau se pun în situația mea, nu pot când nu am nici un sprijin...
Stiu că nu ar trebui să mă plâng și să iau lucrurile ca atare, dar nu mai pot și nu mai rezist...Am luptat cu morile de vânt ca Don Quijote, am fost bunul samaritean de câte ori am putut și tot ce am primit au fost critici, jigniri și bătaie de joc...
Nu sunt cea mai perfectă persoană știu că greșesc enorm uneori, că scot ochii dacă nu îmi convine ceva și că la nervi zic tot ce am ținut în mine, luni sau ani, dar măcar încerc să fiu alaturi de persoanele din jurul meu pentru că îmi place să ajut pe oricine care are nevoie, dar asta sunt eu și știu că nu suntem toți la fel.
Stau uneori și mă gândesc de ce cei care sunt ajutați ajung mereu să întoarcă spatele la cei care le-au fost alături??? De ce aceste persoane sunt ca niște câini care după ce se lasă mângâiați, mușcă?? De ce unii nu înțeleg că toți avem probleme și poate, chiar dacă nouă ni se par mari ale noastre, sunt oameni care chiar au probleme grave!!!
Din păcate nu mulți au empatie, nu mulți vor să înțeleagă și nu mulți recunosc când greșesc...
Sper că nu am supărat pe nimeni cu postarea aceasta și dacă cineva s-a simțit cu musca pe căciulă îi spun acum că îmi pare rău că am scris părerea mea despre firea umană....